Câteodată îţi ascult liniştea şi nu pot să cred că întelegi ceea ce tac. Tac tare şi tac pentru tine, iar tu şti asta. Simt că şti că tac uneori atunci când vorbeşti cu mine. Ştiu că auzi că te ascult şi taci şi tu. Câteodată se întâmplă să tăcem în acelaşi timp, iar atunci, atunci toţi ceilalţi vorbesc. Vorbesc toţi odata. Ascultă şi vorbesc toţi odată. Vorbesc despre tăcere… ca şi când le-ar păsa că tăcem. Uneori doar ascultă. Se ascultă unul pe altul. Se ascultă unul pe altul în acelaşi timp. Şi tac.
La mine şi la tine e altfel. Eu ne ascult pe noi. La fel şi tu. Ne ascultăm pe noi şi ne tăcem unul pe celălalt. Mai ales când vorbim. Uneori e aşa linişte când vorbim încât îmi vine să tac şi mai tare. Atât de tare, incât să tac în linişte. Atât de linişte încât să poţi să taci atât de tare ca toată lumea să audă cât de frumoşi suntem.
Atât de frumoşi suntem, că uneori îmi vine să tac.
Dragul meu, dacă tu ai fi un ,,TAC” iar eu aş fi un ,,TAC” , am putea vorbi definitiv. Am putea asculta cât de frumoşi sunt ceilalţi atunci când tac.
Dragul meu, te tac!
Dragul meu, te tac!
No comments:
Post a Comment